Aceste rânduri vin dintr-o tăcere matură, ca după un drum lung și plin de revelații. Am încheiat 70 de zile de post cu apă, o experiență care m-a transformat.Am pierdut peste 35 de kilograme. Da, asta e prima întrebare pe care mulți o au, și o menționez pentru că știu că interesul e mare. Însă, pentru mine, adevăratul succes al acestui post lung a fost întoarcerea către mine însumi, o reconectare cu cine sunt cu adevărat.Primul post pe care l-am ținut a avut o durata de 45 de zile. Se întâmpla acum doi ani. A fost momentul în care am obținut o victorie esențială: m-am lăsat de tutun și nu am mai fumat de atunci. Kilogramele s-au întors treptat, dar acel obicei toxic a rămas în trecut ,și asta nu consider un eșec, ci un câștig uriaș. Beneficiile autofagiei, pe care le-am simțit atunci, au rămas cu mine, pregătindu-mă pentru ceea ce a urmat.Postul de acum a fost diferit: mai clar, mai liniștit, mai profund. Am consumat doar apă și, ocazional, cafea simplă, fără adaosuri. Pentru mine, a funcționat bine și m-a susținut. Totuși, esența nu e aici, ci în ceea ce a fost autentic pentru mine. Am mers zilnic peste 10 kilometri pe jos, am făcut ordine în casă, în gânduri și în interiorul meu. Somnul s-a reglat, iar mintea mi s-a limpezit , ceva de care aveam mare nevoie. Și cu privire la cea mai frecventă întrebare, vă răspund cu sinceritate: pielea nu mi-a rămas în exces, corpul s-a adaptat cu o inteligență care mă uimește. În ziua 50, eram în Istanbul, unde inițial plănuisem să opresc postul. Atunci am vorbit cu Vasile, care mi-a spus la ce să fiu atent și astfel să decid dacă pot merge mai departe sau mă opresc. Am mers 18 kilometri pe jos în ziua aceea, și seara aveam energie să pot merge încă pe atât. Atunci am realizat că nu era încă momentul să mă opresc și am dus postul mai departe, până la 70 de zile. Am împărtășit experiența pe grupul lui Vasile și am mai discutat cu el la telefon. Sute de postitori m-au încurajat și felicitat, unii au pus la îndoială, dar e în regulă, nu am nimic de dovedit. Am făcut acest post pentru mine, nu pentru a convinge pe alții. Nu am pregătire medicală, așa că nu dau sfaturi și nu sugerez nimănui să țină un post de asemenea durată. Aceasta este povestea mea personală. Atât. Am scris în fiecare zi un jurnal care între timp s-a transformat în cartea „Zero calorii o mie de revelații”. O mărturie a călătoriei mele de transformare.Pentru mine, postul nu a fost despre ce am lăsat de pe masă, ci despre ce am eliberat din mine și ce am ales să păstrez. Am ales să rămân cu mine, cu viața și cu binele. Mulțumesc din inimă celor care m-au susținut, fie discret, fie deschis, sprijinul lor a însemnat enorm. Le mulțumesc și celor care nu au crezut în mine; fără să știe, ei mi-au dat un motiv în plus să merg mai departe. Printre cei care mi-au fost aproape și cu care m-am sfătuit în acest parcurs se numără și Vasile, ale cărui sfaturi m-au ajutat să iau decizii importante la timpul potrivit.Fiecare zi a fost intensă și reală, aducându-mă mai aproape de cine sunt și de cine vreau să devin. Postul cu apă este, cu adevărat, o experiență extraordinară. Pentru mine, a fost o călătorie de redescoperire, în care am pierdut peste 35 de kilograme, dar, mai important decât atât, m-am eliberat de obiceiuri nocive și am atins o claritate interioară profundă. Pentru mine, slăbitul a fost doar un bonus. Adevăratele beneficii ale postului merg mult mai adânc. De la renunțarea la tutun în urmă cu doi ani, când am ținut primul post, până la reglarea somnului și a gândurilor în acest al doilea post, am învățat că adevăratul câștig stă în transformarea interioară pe care postul o poate aduce în ființa umană. Cu sprijinul multor oameni minunați, am depășit momente de îndoială și am găsit o nouă armonie. Nu încurajez acest tip de post prelungit ca reper pentru alții, ci îl împărtășesc ca parte din povestea mea. O călătorie reală, care m-a transformat. Desigur că acum este important să protejez și să mențin cu grijă toate beneficiile obținute în acest parcurs. În momentul în care scriu aceste rânduri, am decis să continui acest drum cu o zi de post complet în fiecare vineri ,o zi fără hrană, dar plină de liniște interioară. În restul zilelor, păstrez o pauză alimentară de 18 ore, ca o formă de echilibru și grijă față de mine. De asemenea, am păstrat obiceiul dobândit în post de a merge pe jos zilnic ,o rutină simplă, dar esențială, care îmi limpezește mintea și îmi susține starea de bine. În ultima zi a postului, un bătrân oarecare , pe care nu îl mai văzusem niciodată până atunci, s-a apropiat de mine și mi-a spus doar atât: „Dumnezeu este esență pură. ” Atât a fost. Dar acel gest simplu mi-a confirmat ceva ce simțisem pe tot parcursul: că în acest post nu am fost singur. Dacă te inspiră povestea mea și a altor postitori, începe și tu postul cu apă, cu pași mici. Informează-te, pregătește-te și dă-i drumul la treabă, mai ales dacă ai o nevoie care nu mai poate aștepta mult timp. Pot spune cu tot sufletul că fiecare experiență contează și poate aduce binecuvântări mari în viața celor care practică postul cu apă. Îmi doresc ca toți să încerce beneficiile sale, fie și pentru o zi sau mai multe, adaptat obiectivelor și nevoilor fiecăruia. Informați-vă bine și începeți cu încredere. Viața voastră se va schimba în bine. Vă doresc mult succes și binecuvântări! Andrei Enulescu.